Zboară, puiule, zboară.

Ies prin uşa imesă a academiei. Era o diferenţă ca de la zi la noapte dintre afară, unde era lumină şi întunericul academiei. M-am îndreptat ţanţoş spre o micuţă bancă, unde m-am aşezat începând că fluier. Eram foarte încântat de vreme frumoasă care mă ademenea să chiulesc. Aveam spritism, nimic de pierdut.

Intarziasem la primele ore datorita ceasului, care, avusese un accident nefericit la intalnirea cu tavanul pentru ca nu sunase cand trebuia. Putin grabita am ajuns in fata academiei oprindu-ma in sfarsit si rasufland usurata dandu-mi jos rucsacul din spate. Daca puteai sa te uiti mai bine la mine ai fi facut imediat cu un caine flamand si obosit, care, uitaqse sa-si manance asa zisul 'mic dejun' si care isi pierduse 'stapanul'.

Am căscat, lăsându-mă pe spate. Curtea era plină ochi cu eleve şi elevi noi, care acum au venit pentru prima dată la academie. Ete, pisici! îmi spun ridicându-mă ca să le fac loc la două fete.
Cât respect pentru Maestrul Păpuşar!

Fara sa vreau auzisem replica baiatului. Nu stiam de ce dar vocea aia mi se parea cunoscuta. Mi-am facut loc prin multime cu rucsacul apropiindu-ma de Lee. Deja eram ciufulita, semn ca acea aglomeratie alcatuita din colegii mei daruia atata 'dragoste' in exces.
-Lee? Ce faci aici? il intreb mirata facand ochii mari.

Ce? întreb întorcâdu-mă pe călcâie. O privesc pe fată nedumerit câteva secunde, încercând să-mi aduc aminte cine era. Măria Sa, Yoko! spun făcând o plecăciune şi dându-mi jos pălăria în stil Michael Jackson. Ce vâturi vă aduce p'aci?

Imi duc mana pe obraz, plesnindu-ma intentionat cand ii auzisem replica. L-am tras repede de tricou, observand cum cativa colegi se uitau la noi ca la felul 14.
-Potoleste-te! Ma faci de ras! zic eu dojenindul incercand sa-l opresc.
Mi-am dres putin vocea.
-Maiestatea mea s-a gandit sa mai treaca si pe la scoala. Dar tu? Nu trebuia sa fi la ora? il intreb eu privindul suspecta.

Spiritism cu Grecu'... spun plictisit. Nu m-aş duce nici cu pistolu la tâmplă! adaug pe un ton indiferent. Îmi pun pălăria la loc pe cap şi pornesc uşor spre o bancă liberă. M-am aşezat pe ea, trăgând pălăria peste ochi. În sfârşit, puteam să mă relaxez.

-Tipul asta e de neinteles. imi zic in gand inclinandu-mi capul in semn negativ. Se vedea ca va ramane mereu un lenes incurabil. Am scos un mic bilet din buzunarul blugilor, pe care era scris asa zisul orar, dar nu intelegeam mai nimic.

Ce ora ai? o intreb ridicand palaria ca sa o vad mai bine. Defapt, vroiamsa o vad si atat. Dar imi trebuia un pretext. Si cum nu aveam aparatul de fotografiat la mine... Trebuia sa fac conversatie.

-Hmm..Istorie. Cred. zic putin nedumerita cifuulindu-mi parul. Hartia era uda fleasca, poate pentru ca-mi dadusem acum cateva zile pantalonii la spatal si la cat de neatenta am fost lasasem hartia in buzunar.

Am suras afectat de cele spuse de fata. Istoria si Spiritismul erau printre materiile pe care nu le suportam nici cum. Casc plictisit, privind academia.
Ioi, poate ca-mi pune absenta... fac, luand o fata ingrijorata plina de suferinta.

-Absenta? Fii serios.. Cred ca ora a inceput de o jumatate de ora si tu dabia acum iti faci griji pentru absenta? Nu te inteleg de loc. zic stupefiata. Defapt, de ce ma mai miram oare? De la Lee te puteai astepta la orice.

Ma ridic alene, luand-o spre intrare. Eram sigur ca aveam absenta, dar ma rog. La doi pasi de usa ma intorc pe calaie si o iau spre poarta, fiind foarte fericit ca puteam sa plec linistit.
Madam tu nu vine? intreb zambid inocent catre Yoko.

Zambesc usor si ma apropii de el.
-Sigur ca vin. Dar..unde?? intreb nedumerita dand din umeri. Nu prea aveam nici eu chef de ore, insa ce altceva puteam sa fac? Nu aveam nicio idee. Probabil iar imi voi pierde ziua degeaba, la fel ca toate celelalte de pana acum..

Ridic din umeri catre fata luand-o la pas usor spre iesirea din curtea academiei. Ma reazam de parta si astept sa vina si fata. Imi dau jos palaria si imi aranjez parul. Era si asa ciufulit de la vant, mai trebuia sa-l aranjez eu cu mana mea.
Where the wind takes us. spun dupa un timp ganditor.

M-am apropiat repede de el privindul blanda precum un copil. Observasem repede ca'si daduse palaria jos iar parul ii era atat de ciufulit. Ii iau palaria din mana si mi-o pun in cap, incercand sa adopt o pozitie de model.
-Cum imi sta? intreb amuzata.

Da-mi palariaaa! spun venind sa-mi iau palaria de la fata, caci imi uram parul in acest moment si vroiam sa-l ascund cu orice. Da-mi-o! Da-mi-o!Da-mi-ooooo! fac precum un copil mic, batand din picior. Era palaria mea, ce mai.

-Nici gand! Acum e a mea. zic hotarata dar si amuzata de vocea tanarului. Ii intorc spatele privindul cu coada ochiului. Nu strica sa se mai joace putin cu el, ii placea sa-l vada cum se plangea.
-E o zi asa frumoasa si tu porti palarie! zic mai incet asezandu-mi mai bine palaria pe cap.

Palaria meaaaa! spun fugind catre fata, luandu-i-o din cap si fugind mai departe. La vreo douazeci de pasi distanta mi-o pun in cap triumfator. Palaria mea!.
Mi-o aranjez frumos in cap, ascunzand firele roscate incalcite si rasuflu usurat.

-Esti tare, tare ,tare rau! zic deodata. Vazusem cum luase palaria si fugise cu ea, asezandusi'o apoi pe cap. Ii intorc incet spatele, luandu-mi inapoi rucsacul in spate, prefacandu-ma suparata si ca vreau sa plec.

Sunt! Sunt! Sunt! spun plin de mine pornind dupa fata. Stiam ca nu s-a suparat, caci mergea prea relaxata. Zambesc in sinea mea lasand mana pe langa corp.
Madam Yoko Hamasaky nu este la ora si va primi absenta daca nu vine cu mine! strig, dar nu foarte tare.