Am şi eu o minte.

Am pufnit în râs ca un nebun. Ascultam aceiaşi melodie de ore bune. Şi totuşi, nu puteam să înţeleg de ce nu puteam să repet şi eu fiecare notă. Îmi las lantera jos şi oftez. Sunt nebun! spun râzând şi mai tare. Da, asta sunt. Mă ridic încet şi începu să când, sperând că o să-mi iasă.
I`m falling high off the ground
I`m speeding round can`t slow me down
I`m falling at the speed of sound
And nothing`s gonna save me now
I`m falling high

Auzisem o melodie de ceva timp, insa sunetele pareau ca proveneau din subsol. Fara sa mai stau pe ganduri intru tipt-il, privind in jurul meu. Era destul de intuneric si nu-mi luasem nici o lanterna, nimic. Vruiam sa pastrez linistea, ca sa ascult mai bine melodia si sa pot identifica cu usurinta persoana care o canta, fara sa o sperii insa, desi era cam greu. fara sa vreau m-am impiedicat si am cazut direct pe jos, in fund, daramand cateva scaune odata cu mine.
-Firar al naibii! injur printre dinti incepand sa pipai podeaua cu mainile, in speranta ca ma voi putea ridica.

M-am ridicat şi am întors laterna spre locul din care a venit pufnitura şi, mai apoi, înjurtura. Surâd către fată şi îi întind mâna.
Să te ajut? o întreb amuzat
M-am lăsat mai jos ca să ajungă la mâna mea. Ce naşpa să fi aşa înalt... îmi spun în gând zâmbind.

-Ar cam fi cazul.
Ţl prind repede de mâăa, ridicându-mă şi apoi ştergându-mă repede de tot praful pe care-l acumulasem acum pe hainele mele. Îmi scutur capul ţn semn negativ, începând să strănut.
-Locul ăsta nu'i prea vesel. am remarcat eu privind în jur cu ajutorul lanternei pe care băiatul o ţinea.

Heh, să vezi cum e mai jos! spun eu gândindu-mă la depozitele de unelte ale morgăi. Râd uşor apoi îi întind braţul fetei. Dacă Domniei Tale nu-i place aici atunci... Să plecăm! spun, amintindu-mi, pe parcurs, multe alte citate din şcenetele la care am luat parte.

-Domniei Tale.. îl imitam eu amuzată dându-mi usor ochii peste cap.
Poate chiar trebuia să plecăm de acolo, însă rămăsesem pe gânduri datorită acelei replici :"Mai in jos". L-am prins repede de braţ.
-Ha?? Unde mai în jos? întreb eu ca si când tocmai căzusem din cer.

Sunt nişte scări mai încolo spun zâmbind senin către fată luând aer în piept. Îndrept lanterna spre locul în care trebuia să mergem. Pe acolo, după colţ. adaug începând să fredoez melodia pe care o cântam înainte să vină tânăra.

-Mergem?? întreb într-un fel nerăbdătoare
Nu ştiam de ce dar mereu mă pasiona mai mult sau mai puţin necunoscutul. Eram tare curioasă, doream să aflu cam tot ce se putea afla, mai ales cum eram destul de nouă.
L-am privit cu coada ochiului pe băiat, ascultându-l mai bine.
-Hmmm!! Unde ai învăţat să cânţi aşa?

Ii fac un semn si pornim amandoi spre coltul din care porneau scarile. Am continuat sa fredonez dand din mana in care tineam lanterna.
Asa... Pur si simplu pot! spun ganditor privid-o pe fara printre gene, zambind dulce.

-Canti destul de bine. nu am putut eu sa nu ramarc.
Mi-am ciufulit parul coborand incet scarile. La cat de aiurita eram nu se putea sa nu ma impiedic, si am cazut din nou in fund, la capatul scarilor.
-Aucii! ..din nou..!

Multumesc
Imi incord mana puternic, ridicand-o pe fata. Ii zambesc galant Incepand sa cobor scarile.
Domnia Ta, domnisoara, e lovita? o intreb zambind la fel ca inainte, luand apoi o fata ingrijorata.

-Domnia mea cred ca este destul de bine, momenta. Inca o lovitura si voi trebui sa stau numai pe burta tot restul vietii. Parca as fi un magnet pentru lovituri! zic putin necajita scuturandu-mi din nou hainele, fericita ca acum eram din nou pe picioarele mele, datorita lui Lee.

Ah, atunci e bine! spun către fată porind din nou pe scări. Domnia Sa Yoko ar dori să audă un cântec? întreb, vrâd să exersez şi, în acelaşi timp, să o fac pe invitata mea să se simtă mai bine. Surâd către tânără surâzând.

-Sigur, sigur! Te ascult. zic vesela batand din palme. precum un copil nerabdator ce aflase ca tocmai primise un cadou.Mi-am trecut mana prin par, asezandu-ma apoi fara jena pe scari, privindul atenta.

Mi-am dres glasul, am aranjat mantia imaginară, şi am început să cânt. Am ales una dintre melodiile mele preferate, "Falling High" de la Keo. Versurile mă reprezentau în totalitate şi mă făceau să mă simt mai bine.

L-am ascultat in tacere, fara sa scot nici cel mai mic sunet. Nu doream sa-l intrerup. Canta destul de bine, ceea ce ma mira si pe mine. Eu nici nu aveam voce, ceea ce ma facu sa-mi readuc aminte de serile i ncare ma chinuiam sa cant dar sunam precum o morsa.
-Frumoasa melodie. remarc eu in soapta masurandul din priviri.

Am zâmbit, apoi m-am oprit. Am cugetat o clipă apoi am început să cânt "End of the world" de Ally McBeal. Era una dintre melodiile pe care le ascultam la orice oră din zi şi di noapte, fără nici un resentiment. Melodia îmi aducea la viaţă o mie de amintiri de acasă, şi alte câteva sute de aici.

Mi-am strans usor picioarele la piept lasandu-mi barbia pe genunchi. Era asa frumos... Am inchis ochii incercand sa fredonez si eu in soapta insa m-am oprit repede de teama sa nu'i stric momentul.
-Te-ai gandit vreodata la o cariera? il intreb mirata dupa ce terminase de cantat melodia.

De o mie de ori. spun pozand ca un star. Dar de o mie de ori am renutat... spun lasand capul jos ca si un invins.
Apoi zambesc dulce la fel ca o savarina, muscandu-mi buza.
Dar tu? Tu nu te-ai sa ii arati Maestrului Papusar Lee-sama cum canti? Sau cum joci! spun batand din palme copilaros de parca as fi vazut un spectacol.

-Eu nu prea cant, nu ma pricep. zic dezamagatia dand usor din umeri.
-Defapt, daca stau mai bine sa ma gandesc, nu stiu sa fac mai nimic. surad usor deschizandu-mi repede ochii.
-Maestrul Papusar doar nu vrea sa ramana fara timpan, nu?

Zambesc catre ea, fiind foarte atis de grija ei.
Maestrul Papusar ar fi onorat sa asculte glasul nu chiar asa angelic al Domniei Sale, Yoko-sama. spun zambind lingusitor, cum faceam cand vroiam ceva in mod neaparat.

Mi-am inclinat capul in semn negativ, zambind nevinovat. Intr-un final acceptasem sa cant, desi mi-era putin teama. Nu mai cantasem in fata cuiva de cand eram mica, poate doar in fata lui Lucky, care fugea e fiecare data cand ma auzea. Incepusem sa cant incet Melodia Indianei Evans, It's gonna come back to you.

Am zambit cand a inceput sa cante. Bateam ritmul o data cu ea, din piciorul stang. Nu avea o voce rea, doar nelucrata. Trebuia modelata dupa game, mai toate... Mult de lucru. Oftez dupa un timp, ramand la fel de ganditor.

M-am oprit repede din cantat privindul apoi piezis pe Lee, precum o pisica care se mira de gesturile stapanului. Nu stiam de ce adoptase acea stare, pentru cateva clipe credeam ca e hipnotizat.
Hehh..nu ar fi o idee rea..chiar deloc!
-Scuze.. am reusit eu sa spun ducandu-mi mana la ceafa si zambind nevinovat. Stiam ca nu cantasem bine, cum o faceam mai mereu. oricum, nu aveam de gand sa fac mare caz din asta.

Aaa, daar pentru ce va cereti scuze, domisoara? o intreb facand o fata surprinsa, stiind ca ei nu-i placuse cum a cantat. Imi duc maa la ceafa, si imi ciufulesc parul. Ai o voce minuata, trebuie doar lucrata... spun seinin privind-o printre gene. Eh, mai mult dar n-am ce sa-i fac...