Locu` asta nu`i de mine

Am intrat in camera si am tras aer adanc in piept.Locul mi se parea prea pompos pentru cineva care a stat in forma de lup timp de 10 ani.Mi`am aruncat rucsacul dupa usa,am lasat valiza pe masa si m`am trantit in patul moale.
-Mhmmm...parca e iarba pe care dormeam acum cativa ani prin Nevada.

Tremuram cand am ajuns in fata usii. Cum adica eu, Maestrul Papusar, sa ma sacrific pentru scoala?! Ce sunt eu, mascarici? Eh, eram si asta. Bat la usa incet, sperand sa nu auda. Desi mi se parea imposibil din moment ce era o femeie-lup foarte bine antrenata.
Doamne, da-mi putere!

La auzul batailor in usa am ciulit urechile instant."Asa repede mah?Nu lasati omu sa se `hodineasca.M`am ridicat din pat si cu o viteza fulgeratoare am deschis usa.Un baiat.Ciudat.
-Mhm...cu ce te pot ajuta?

Mi s-a oprit respiratia. Imi venea sa o iau la fuga, si sa nu ma mai intorc. Dar m-am proptit acolo si am asteptat. Cand a deschis usa am tras aer in piept si un val de covinte pe creeana a iesit din gura mea apoi am zambit.

M`a bufnit rasul.Pustiul chiar se speriase de mine?
-Hey...nu te speria de mine.am ras.Nu`s genul de varcolac mare care sare pe oricine ii iese in cale.

Am rasuflat usurat. Imi ridica capul apoi zambind relaxat.
Atunci e bine! Bun venit in academie! Uhm, nu stiu daca ai orarul, asa ca ti l-am adus eu. ii intind bucata de hartir cu mana inca tremurandu-mi. Poate ma apuca cu trepitatii! imi spun amuyat in gand, incercand sa ma calmez.

Am luat hartia din mana tremuranda a baiatului inca razand.Am pus`o pe noptiera si am zambit dandu`ma din usa.
-Traditia e sa te las sa intrii,nu?

Tradiţia e cum vrea omu'... spun ridicând din umeri rmânând proptit în acelaşi loc. Şi n-aş veni nici bătut într-o cameră d'aia... mă gândesc imaginându-mi o cameră întonecată şi umedă, plină de umbre fioroase.

Am ras.Camera mea era diferita de celelalte de la Schwartz Gold.A mea era cu peretii verde pal,cu geamuri uriase,larg deschise,cu draperii albastre,si cu un covor ca iarba din padure.Destul cat sa ma simt ca acasa.
-Iti aduc ceva?

Uhm, nu vreau nimic... spun păşind încet în faţă, încercând să alung toate acele imagini fioroase ale camerelor pe care le-am vizitat în multele mele ture în campus. Trag aer în piept şi intru în cameră închizând ochii. Când i-am deschis lumina m-a orbit pentru o secundă. Pfuuuui, ce cameră...

I`am aratat zambetul meu plin de dinti de lup.
-Camera mea e ca a nimanui.E cea mai verde si naturala din lume.am ras.E padurea care ma tine aici.

Am dat din cap absent încă urmărindu-i fiecare mişcare. Zâmbetul ei nu era unul cu dinţii galbeni cum mi-am imaginat în seara în care a ajuns aici. Era, într-un fel, drăguţ. Îi zâmesc şi eu lăsând mâna să îmi cadă până la buzunarul blugilor de unde am scos pachetul cu ţigări.
Uhm, errr... Ăăă, te deranjează?

Am dat din umeri.Chiar nu`mi pasa.
-Nu...n`am probleme de genu`.

By Lee: No, draghe, mai scrii tu ceva acolo, aşa-i?

Îmi aprind rapid ţigara şi savurez încet prima gură. Era, întradevăr, mai dulce decât ceea ce fumam eu în mod normal, dar era bună şi asta când nu mai poţi de nervi. Am înghiţit în sec şi am spus:
Vrei să faci un mini tur a academiei sau am venit degeaba?

Am dat din umeri.Din nou.Tic idiot
-Sigur.N`am de gand sa ma ratacesc pe aici.am ras.

Zâmbesc şi eu forţat şi îi fac semn fetei să meargă în faţă. Chill, Lee, că nu mori acuma! Tre să te reproduci prima dată! îmi spun în gând distrat de aceste amintiri ale fratelui meu. El mi-a spus prima dată asta, când mi-am rup gâtul. Vai, ce nostalgic sunt...

Am inceput sa merg,aproape topaiam.Calma Ryo...calma...nu vine apocalipsa si nici Hristos Gornistu` acuma de`ti bate inima asa tare..Gandurile nu`mi dadeau pace.Imi venea sa incep sa blestem pana se schimbau banii dar aveam alta ocupatie:plimbatul prin campus alaturi de acel baiat dulce si simpatic.

Am rasuflat usurat ca a luat-o in fata si ca nu mi-a sarit la gat apoi pornesc in urma ei fericit, fredonand "0330" de la U-Kiss. Era printre melodiile pe care le uram, caci era mult prea lacrimogena pentru mine. Si cu toate astea, o cantam. Auzi la tine, Lee. Poate te indragostesti!

Auzeam melodia cantata de baiat rasunand in urechile mele.Prea romantica.Sau poate...nu,nu e doar un gand parsiv.Si daca ma indragostesc ce?Cat de sfasietor o sa poata fi?Mergeam agale in spatele lui.Ma bucuram ca nu ma intreba nimic,pentru ca as fi putut raspunde cu greu.Simteam cu obrajii imi iau foc,dar taceam mormant.

Trag aer in piept apoi ma opresc langa o usa mare, de lemn solid. Parea veche, dar nu e. Era facuta ce cativa dintre cei mai buni mesteri tamplari. Trag aer in piept si spun:
Asta e cladirea principala, corpul cu... clasele.

Am topait pe langa el si am bagat capul in clasa.Mare.Ca un amfiteatru.Iubeam cladirile de genul asta.Insemna ca o sa`mi placa pe aici.Am zambit catre el.
-Mai departee

Pornesc inainte zambind in sinea. Ma gandeam numai la prostii, de cand s-a intors cu spatele la mine. Las capul in jos si ma opresc.
Urm, aici sunt incaperile fratiilor, adaptate pentru fiecare.

M`am intors si m`am uitat la el ciudat.Am ridicat o spranceana.
-Adica un fel de camera de consiliu pentru ficare fratie sau cum...?

M-am gandit cateva secunde pana mi-a veit un raspuns in minte. DEeeeeschid usa si ii fac semn sa mearga inainte.
E un fel de loc in care toti membrii unei frati pierd timpul. O sufragerie.

Am pasit inauntru.Era un loc cam intunecat.Intunericul ma speria.Involuntar l`am luat si l`am strans de mana.
-E...ciudat