Sa zburam impreuna

Era dimineata, cam in jur de ora 9. Nu stiam exact de ce ma trezisem la ora asta. Razele soarelui inundau intreaga camera. M-am ridicat in mijlocul patului, oftand usor.
Adio somn drag!
Mi-am ciufulit parul apoi am aruncat imprudent cearceaful pe podea, ridicandu-ma din pat. Eram intr'o pereche de pantloni scurti, roz si un maieu galbeni, din care era alcatuita obisnuita mea pijama mai mereu. M-am repezit asupra geamului privind mirata cerului. Pe cer nu era aproape niciun nor. Am zambit multumita in timp ce Lucky imi sari in brate, incepand la randul sau sa toarca.

Am bătut la uşă plin de curaj. Avea să fie o inspecţie în camerele elvilor şi mă simţeam obligat să îi anunţ pe toţi să îşi facă... curat. Îmi ciufulesc părul ca un ultim detaliu la minunata mea pijama alcătuită dintr-o pereche de pantaloni de trening lungi, gri, şi un tricou alb, plin de urme de pix. Deschide, deschide, deschide... mă rugam în gând.

Tresar repede şi-mi îndrept numai decât privire asupra uşii.
Musafiri? La ora asta? Cred că cineva a greşit camera.
Mă ridic cu greu in picioare lăsândţo jos pe Lucky, care mă urmă insa indeaproape, curioasă şi ea. Deschid uşa fără să mă mai gândesc, privindul apoi din cap pâăa-n picioare pe ăaiatul ce stătea acum în dreptul meu.
-Da? întreb somnoroasă cu jumătate de gură.

Scuze că deranjez la ora asta, dar pot să intru pentru o secundă? Nu durează mai mult... spun, înşiruind cuvintele ca şi un torent în plnă viteză. Îmi las capul în jos şi iau o gură mare de aer, ca să pot respira după normal.

Dau scurt din umeri şi mă dau din faţa uşii cât să'i fac loc să intre.
-Sigur...intră... mi-am dus mâna la ceafă privindul suspect din cap până-n picioare. Să spunem doar că nu prea eram obişnuită cu astfel de vizite. Aveam şi părul ciufulit şi nu eram imbrăcată nici calumea. Ce mai vizite!
-Vrei să-ţi aduc ceva? Apă, suc..cafea? întreb nedumerită.

Nimic, nimic! spun dând din mâini către fată în semn că nu vreau nimic. Vroiam să spun că imediat o să fie o inspecţie şi... Uhm, să ascunzi ce-i de ascuns! spun ciufulindu-mi iar părul, şi aşa destul de încâlcit. Îmi las capul pe spate meditâd la camera mea. La băieţi a fost inspecţie ieri şi acum aveam depozitate în cameră cele mai stranii lucruri.

-Să ascund cei de ascuns?
Cuvintele lui mă băgaseră complet în ceaţă. Nu aveam ce să ascund, bine...aproape nimic. Dar nu auzisem nimic de nicio inspecţie. Oftez usor, rămââand cu zâmbetul pe buze.
-Ehhh..nu'i nicio problemă. Cine te-a trimis să anunţi? am întrebat încă aiurită privindui tricoul care era murdar de urme de pix.

Răsuflu uşurat că nu mai aveam nimic de ascuns în camera mea plină de cutii şi cutiuţe. Îmi las capul în jos gândindu-mă cum să-i explic fetei că am pândit.
Ăăăă... Păi eu... Uhm... Am pândit! spun ridicând din umeri către ea încercând să mă cuncentrez la ceva.

Am început din nou să râd. Hehhh, măcar nu eram eu singura curioasă de prin zona asta. Întind mâna spre el, zâmbind larg si călduros.
-Eu sunt Yoko. Tu eşti...hmm..cum te cheamă? întreb curioasă ducându-mi degetul arătător de la cealaltă mână sub bărbie, încercând să'i ghicesc numele, dar degeaba.

Kim Hoon Lee, maestru papusar! spun facand o plecaciune si mimand ca imi dau jos palaria. Printre altele, eram un actor foarte bun. Dar prefer sa mi se spuna Lee! ma ridic incet zambind galant.

-Ei bine, sunt încântatăa să te cunosc, Lee. Sau să-ţi spun domnul maestru? replicasem amuzată făcând la rândul meu o plecăciune. -Aceasta este umila mea cameră. Mă bucur că ai intrat aici şi ai înveselit lucrurile. zic uşor folosind acelaşi ton pe care el pronunţase cuvintele mai devreme. Nu ştiu de ce eram aşa copilăroasă mai mereu, probabil că nu aveam să mă mai muturizez vreodată.

Zambesc senin catre fata ciufulindu-mi parul. Parul saten era atat de ciufulit incat nici cele mai agile maini nu puteau sa-l descurce. Rad, gandindu-ma ca asta aveam sa fac eu in ziua aceea. Imi intind mainile spre cer, ca sa le las mai apoi sa cada pe langa corp.
Presupun ca Maestrul Papusar Lee ar fi bine! spun razand catre Yoko.

-Chiar nu vrei sa te servesc cu nimic? Tocmai ce facusem niste fursecuri. zic eu facandui cu ochiul.
Imi placea sa fiu o gazda buna, si ca orice gazda buna nu-mi placea sa-mi neglijez oaspetii. Ori mai eram buna ori nu?!
-Macar, stiu si eu, aseaza-te. fa-te comod.

Itai, nu! spun dand din maini agitat. Nu vreau sa fiu cine stie ce povara! Sunt doar in treacat... Esti printre ultima de pe lista! adaug nevrand sa fac deranj. Imi era chiar bine, enervandu-ma doar sireturile de la tenisi, care nu erau legate.

-Dar nu esti nicio povara.
I-am intors usor spatele apoi m-am suit in pat, in picioare, deschizand apoi dulapul si cotrobaind prin el. Ma gandeam sa ma schimb, intr-u nfinal. Si-asa imi expusesem in toata 'frumusetea' pijamaua.
-Ce zici de o plimbare prin parc?

Daca-mi dai zece minute sa ma schimb de costumul meu de dormit... Care nu e pijama!... Vin! spun copilaros gandindu-ma la ce haine as putea lua. Tricou... Mhm... Si cu Blugii... da... imi spun in gand privind-o pe fata. Da' eu nu ies cu tine asa...

Incepusem imediat sa rad cand il auzisem. Chiar vruiam sa ma schimb. M-am intors cu priviriea la el, fara sa cobor din pat, ducandu-mi mainile-n solduri.
-Dar..dar..Dar eu nu vruiam sa ies asa! ma scuz eu repede.
-Vreau sa ma schimb, dar ai de gand sa iesi sau vrei sa ma schimb cu tine de fata?! intreb strambandu-ma la el si aratandui usa.

Asa ii arati tu ospitalitate Marelui Papusar? intreb iesind pe usa.
Am traversat coridoare si usi inchise, ca sa ajung intr-o camera mica plina de minuni. Ma simb repede, imi iau hainele si le ascund in dulap apoi ies pe usa, urmat de Miku care era foarte energic. Il iau in brate si incui usa.

M-am schimbat repede intr'o fusta de blugi si o bluza fara umeri lasand camera asa cum era. Intr-un final m-am dat jos din pat apoi am iesit pe usa, ciufulindu-mi parul. Era un fel de tic al meu, niciodata nu ma puteam controla. Desi mi-a luat cam mult, in cateva minute ajunsesem in spatele lui Lee, incercand sa-l sperii.
-Buu! Mergem??

Stam. spun aratandu-i motanul meu care fugarea un Chiuaua prin tot holul si pe scari. Ii zambesc dulce fetei, lasand mana jos. Probabil ca daca stam sa il asteptam nu mai plecam... Asadar, s-o luam la pas... spun intizandu-i bratul si pornind incet catre scari.

L-am prins repede de brat urmandul coborand scarile. Priveam cu coada ochiului in urma, dupa motanul acestuia. Nu ma puteam abtine sa nu intreb:
-Ahaa! Deci si tu ai o pisica?
Nu stiam de ce dar in ultimul timp puteam sa jur ca sunt numai pisici. Si din pacate, Lucky a mea era cea mai linistita. Niciodata nu ma puteam distra pe seama ei. Oftez usor.

Da. Din pacate am cea mai grasa si mai hiperactiva pisica din lume... spun aratand spre blana rosiatica a motanului. Miku, dupa parerea mea, era un exemplu nereusit de ce face cafeaua din pisica. Chicotesc la acest gand straniu apoi il strg, asteptand sa vina spre noi.

-Hmm...grasa si hiperactiva! N-am mai auzit'o pe asta.
Incep sa rad cand ii observasem blana. M-am oprit apoi m-am aplecat in jos privind motanul cum se intorcea la Lee. Nu mi se parea deloc grasa, dar asta era alt subiect despre cum priveam eu mereu lumea.
-Ce dragut e!

Zambesc catre fata apoi ii fac semn motanului sa se aproprie. Il iau in brate stramband-ma din cauza ca era greu. Incep sa-l mangai pe blana de foc auzindu-l cum toarce.
Domnia Sa, Miku, e cam lenes azi... spun jucandu-ma cu un smoc de blana roscata, de undeva de langa ureche.

M-am ridicat, privindul amuzata cum se juca cu un smoc de blana ce ii apartinea motanului.
-Stii..daca ma uit mai bine la voi doi chiar semanati. zic eu energica incercand intr-u nfel sau altul sa-l tachinez. -Vorba aceea..Asa stapan, asa pisica.