Sa zburam impreuna

L-am vazut pe Miku cum se stramba la fata dezgustat. Stiam exact ce gandeste.
Il si aud ce ar spune: "Eu?! Sa seaman cu maimuta asta?! Esti lovita-n cap?" spun luand aceiasi fata cu motanul care si-a zburlit blana spre mine. Il mangai dragastos, apoi il las pe jos, ca sa se mai plimbe in jurul nostru.

Chicotesc usor batandul usor pe umar.
-Chiar asa? Maimuta? Nu semeni cu una...inca. zic usor. -Iti fac un compliment. zambesc usor nevinovata apoi o iau inainte pe scari, lasandul in urma mea.
Poate ar trebui sa mai slabeasca putin..

Ma faci gras? intreb luand o fata suparata pornind deodata cu fata. Iti spun ca e de la tricou! adaug foarte serios fluturand marginile. Uite cat e pe langa mine! Eram foarte indigat ca m-a facut gras. Auzi, eu gras! Ce tupeu sa gandesti asa ceva.

-Sigur, sigur, de la tricou! imi dau usor ochii peste cap, oprindu-ma la un moment dat.
L-am privit cum tragea de margini incercand sa ma convinga.
Poate are dreptate..sau poate nu.
Am tras usor de tricoul lui ducandu-mi apoi mana sub barbie.
-Poate ai dreptate. Dar nu strica sa mai dai putin din burtica. zic amuzata facandui cu ochiul continuand apoi sa merg, insa intr-un ritm mult mai inect. In scurt timp iesisem in sfarsit afara.

Nu am burta! spun asezandu-ma in pragul usii suparat. Nu am burta! Nu am burta! Nu am burta! repet plin de tupeu fara sa ma misc, fara sa clipesc. Imi vene sa ma ridic si sa poresc, dar atunci nu mai dovedeam nimic, asa ca am ramas acolo.

Observasem ca-l cam suparasem apoi m-am uitat peste umar la el.
-Offf, nu vii? l-am intrebat intr-un fel ingrijorata intorcandu-ma din drum si apropiindu-ma mai mult de el.
-Bine! Nu ai burta. Acum este multumit? intreb intr-un fel nerabdatoare ducandu-mi una dintre maini in sold, asteptandul.

Vezi că tot eu am dreptate, Yoko-chan? intreb clipind des către ea ridicându-mă şi pornind fericit spre parc.
Miku mergea în faţă, uitându-se din când în când la noi, parcă spunându-ne că ar trebui să nă mişcăm mai repede, că nu aveam toată ziua. Zâmbesc către fată, grăbind puţin pasul.

-Da...dreptate. zambesc amuzata privind motanul.
Merg repede in urma lui si-l iau un brate, ciufulindui blana roscovana. Eram o mare iubitoare de animale, indiferent care ar fi fost acelea cu exceptia serpilor sau a altor reptile pe care nu le prea sufeream, sau mai degraba imi era frica de ele, dar asta era alta poveste.
-Ia uite cine ne grabeste pe noi! zic jucausa mangaindul pe Miku pe burta, precum un copil.

M-am oprit şi l-am lovit peste spate pe Miku care încă torcea spre fată. Îşi arătă colţii spre mine, ca o pisică nebună ce era, apoi se întorce spre fată şi îi sare pe umăr. M-am oprit uitându-mă la motan apoi pornesc la loc.

-Se pare ca am mai mult lipici la pisici decat ai tu. zic repede si ii scot limba privindul pe sub sprancene.
Continuam sa-mi trec degetele prin blanita moale a motanului, privind inainte.Era destul de cald, iar norii tot nu se intrevedeau ceea ce anunta o dupa-amiaza fara incidente neplacute din partea mamei naturi. Am zambit multumita luand'o prin parc.
-Hmmm..spune-mi mai multe despre tine!

Păi, ce să-ţi spun? Urăsc orele de dimineaţa şi inspecţiile în weekend. Îmi place să mă plim, să fac poze... Uhm, fumez... spun eu scoţănd cuvintele ca un toret, sperând să nu înţeleagă nimic. Îi zâmbesc uşor şi o rog să îmi spună mai multe despre ea.

Cu toate ca vorbea atat de repede intelesesem decat ca fumeaza, restul cuvintelor erau mult prea intortocheata pentru capsorul meu. Mi-am aranjat hainele fara s'i dau drumul motanului, asezandu-l mai bine in bratele mele si jucandu-ma cu labutelelui.
-Paai..dupa cum ti-am zis imi plac animalele..si acadelele. Mai desenez din cand in cand si imi cam place sa-mi fac prieteni repede. zic mai incet asezandu-ma apoi pe una dintre banci.

Mă aşez pe iarbă şi scot pachetul de ţăgări din buzunar. Ăsta e deja un tic... îmi spun lăsâd mâna pe lângă corp.
Te deranjează? o întreb luând o ţigară din pachet şi căutând bricheta în buzunar.

-Sigur ca nu. Da'i drumul! zic eu dand usor din umeri.
L-am privit cum se cauta prin buzunare, zambind bland. L-am lasat pe Miku pe genunchii mei apoi m-am aplecat putin spre Lee intinzand o bricheta spre el.
-Cauti cumva...asta?

Îmi ridic privirea spre fată lăsând privirea să-mi curgă spre chipul fetei. Îmi iau bricheta şi o privesc supărat.
My most preciusssss! spun luând o poziţie protectivă. Îmi aprind ţigara şi iau o gură liniştit.

-Si eu care imi ziceam ca sunt un copil.. zic chicotind privindui reactia. Era chiar dragut cand facea pe copilul, dar stiam ca eu eram si mai draguta in postura aceea. Mi-am lasat capul pe spate, inchizand ochii in timp ce vantul adia usor.
-Ce bine e! zic putin mai tare ridicandu-mi mainile in aer si dand usor din picioare ca un copil de 7 ani.

Îmi aprind bricheta şi privesc flacăra, care pâlâia liniştită în bătaia respiraţiei mele. Termin repede ţigara şi o sting de copacul de care eram rezemat. Inspir aer adânc lăsând mâna pe lângă corp.
Linişteeee...

Mi-am deschis unul dintre ochi, privindul curioasa. Terminase deja tigara? Se vedea ca era un fumator inrait, insa totusi..
-Umm..Lee. Ma lasi sa-ti fac un desen? intreb privindul bland deschizandu-mi si celalat ochi.

De ce? o întreb clipind des, lăsându-mi capul apoi pe spate. Nu şştiam să pozez, aşa cum mulţi dintre elevii academiei puteau. Închid ochii şi încep să fredonez plictisit, admirând imaginile care se formau în mintea mea.

-Te rog. am zis pe-un ton rugator clipind des. Nu stiam de ce dar nu mai facusem un portret de ceva timp iar acum simteam nevoia. Poate ca sa treaca timpul mai repede, sau poate....

Fieeee... spun tinand capul drept sa ma poata admira in toata frumusetea mea. Am chicotit usor cad acest gand mi-a lovit mintea, apoi m-am calmat privin spre fata fericit. Intradevar, aveam de ce sa fiu fericit. Era o zi asa frumoasa.
Mi/am intins mainile si l-am luat pe Miku in brate zambindu-i calduros.

-Asa e mai bine. O sa-l desenez si pe miku. zic eu mandra scotandu-mi un caiet pe care incepusem incet incet sa-l desenez pe baiat alaturi de motanul lui, punand, desigur, mai mult accent pe motan.
-Inca putin... zic eu contrata scotandu-mi limba si privind desenul cu mult mai multa atentie. Nu doream sa fac nicio greseala desi imi cam tremura mana din cand in cand.

Am oftat la sfarsit fiind ca dureau picioarele la cat de icordat stateam. Miku si-a implantat ghearele in blugii mei, facandu-ma sa nu ma mai pot misca. Am strans pumnul la spate dorindu-mi sa termine o data ca sa ma pot certa cu motanul roscat. Manca-ti-as, Gardfilde!

Dupa cateva minute luuuni in sfarsit terminasem. Portretul motanului era absolut adorabil, bine..alaturi de cel al baiatului, ce'i drept. Dar totusi.. M-am ridicat in picioare apoi am venit langa el stramband usor din nas cand il vazusem pe Miku ca se 'agatase' de Lee.
-Uhh...cred ca doare!

Stau asa de ore bune! Crezi?! intreb pe un to disperat, fara sa vreu, fiind foarte cocentrat la al da jos pe motan fara sa imi rup blugii. Garfilde, te rup acasa! suier eu cand l-am dat jos de pe mine.